vineri, 31 decembrie 2010

La Multi Ani!

Dragii mei prieteni,

va urez LA MULTI ANI!

Nu va doresc noroc in 2011, ci va doresc succes, va doresc sa va faceti voi insiva norocul fiind pregatiti pentru succes, pentru fericire, pentru prosperitate!

Va doresc ca in 2011 sa iubiti, sa traiti si sa lasati ceva in urma voastra!

Acestea fiind zise, va doresc si distractie frumoasa! Eu voi petrece alaturi de familia mea cea mica (Ina si Paul), impreuna cu doi prieteni dragi, Codrut si Viorica. Pe 1 ianuarie le vom face o vizita parintilor mei, sau ne vor vizita ei (mai plauzibil). La trecerea dintre ani, ma voi gandi si la voi, cititorii mei.

La Multi Ani 2011!

marți, 28 decembrie 2010

Preturile nu se formeaza pe baza costurilor, ci a cererii si ofertei

Ma uit amuzat la emisiunea ”Editie Speciala”, in care toti invitatii, cu exceptia lui Ionel Blanculescu, denota convingeri naive in legatura cu economia. Aceste convingeri sunt gresite, desi sunt larg raspandite.

Una dintre erori o reprezinta convingerea ca preturile trebuie sa reflecte costurile prestatorului / vanzatorului. Oricine a cumparat apa de pe plaja, intr-o zi torida si in lipsa altor alternative, ar trebui sa inteleaga de ce a platit mai mult pentru sticla de apa oferita de singurul vanzator ambulant de pe plaja si de ce ar fi platit chiar mai mult, daca i s-ar fi cerut.

Preturile sunt rezultatul cererii si ofertei, nu al unui calcul contabil legat de costuri. Este treaba comerciantului sa se incadreze in pret cu costurile si marja de profit. Daca nu reuseste, atunci el va trebui sa iasa din afaceri, alterand prin disparitia sa echilibrul dintre cerere si oferta (se reduce oferta).

O a doua greseala tipica pentru cei care nu inteleg aceasta stiinta, este abordarea problemelor economice de pe pozitii etice. Economia nu este mai etica decat fizica. Legile economice se ocupa de ceea ce este, nu de ceea ce ar trebui sa fie. Economia consfinteste o utilizare a resurselor economice si o repartizare a beneficiilor economice, dar nu se preocupa de ceea ce unii considera ca fiind just in ce priveste repartizarea acestor beneficii.

Este ca si cand un fizician ar decide ca nu este corect ca batranii sa cada cu aceeasi acceleratie gravitationala ca tinerii, deoarece nu este corect ca ei sa fie tratati la varsta lor ca cei aflati in deplinatatea fortelor fizice etc.
Legii gravitatiei i-ar pasa de problemele morale ale fizicianului tot atat cat ii pasa ”mainii invizibile” de invitatii Realitatii TV!

luni, 27 decembrie 2010

Importanta ciclului de vanzare

Majoritatea planurilor de vanzari pe care le-am vazut nu iau in calcul sau minimizeaza importanta ciclului de vanzare. De la identificarea unui potential client pana la semnarea contractului trece o perioada care depinde de dimensiunea contractului, tipul de client, industria in care activati, marimea contractului etc.

Dupa semnarea contractului si pana la incasarea banilor poate exista un interval mic sau unul foarte mare, in functie de industria in care activati. Daca vindem pe Internet sau cu plata in avans, atunci pot trece cateva zile, dar daca vindem servicii cu plata dupa livrarea (partiala sau totala) si un termen de gratie de plata, atunci pot trece mai multe luni pana la incasarea banilor.

Atunci cand planurile de vanzari nu iau in calcul lungimea ciclului de vanzare si durata medie pana la incasare, compania se pune in situatia de a trece pe un cash flow negativ, ceea ce ii pune in pericol insasi existenta.

De multe ori compania este competitiva, iar echipa de vanzari poate obtine rezultatele dorite, dar executia planului de vanzari care nu tine cont de durata ciclului de vanzare dezamageste managementul companiei care concediaza echipa de vanzatori inainte de a obtine rezultatele dorite.

Cum aflam care este lungimea ciclului de vanzare in compania noastra?

  1. Selectam vanzarile tipice, eliminand 10% vanzari oportuniste, intamplari norocoase, nerepetabile.
  2. Masuram durata de la prima interactiune cu potentialul client si pana la semnarea contractului, iar apoi de la semnare si pana la incasare, pentru ca va trebui sa prevedem si asta in planul nostru de vanzari.
  3. Le inscriem pe toate in MS Excel sau un progam similar si calculam durata medie. Este bine sa verificati si abaterea medie, pentru ca media nu spune toata povestea.
Cand faceti planul de vanzari, tineti cont de lungimea ciclului de vanzare si de durata medie de incasare. Astfel, planul va fi realist. S-ar putea sa aveti surpriza ca managerii sa va ceara sa prevedeti un ciclul de vanzare mai scurt (nu le ies socotelile in roz asa), dar nu cedati pentru ca este reteta pentru esec. Aparati-va pozitia cu studiul despre durata medie a ciclului de vanzare!

Succes!

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Craciunul si Anul Nou: momentul pentru bilant si planuri noi

Sfarsitul anului este un moment foarte bun nu numai pentru relaxare, ci si pentru bilant.

Prea multi oameni traiesc fara niciun plan, fara niciun scop. Sfarsitul anului este un moment bun sa-ti pui intrebari ca:

  1. Sun multumit de anul care trece? Am facut ceea ce imi propusesem?
  2. Daca au fost intamplari neprevazute, cum le-am facut fata?
  3. Sunt mai aproape sau mai departe de scopurile mele decat la inceputul anului?
  4. Sunt fericit (a)?
  5. Este asta viata pe care doream sa o duc?
  6. Ce puteam face mai bine?
  7. Cat de bine mi-am indeplinit rolurile (sot, sotie, tata, mama, fiu, fiica, vanzator, manager etc)?
  8. Ce imi doresc pentru viitor?
  9. Exact, ce doresc sa implinesc anul viitor si cum?
  10. Pot fixa tinte intermediare ca sa stiu daca sunt pe drumul cel bun?
  11. etc.
Luati-va o ora de singuratate si reflectati la toate acestea. Poate fi o ora in living (cu tv-ul oprit), sau o plimbare solitara - voi alegeti, dar faceti-o caci nu exista alt destin, decat cel pe care ni-l faurim noi insine!

Craciun Fericit si La Multi Ani!

miercuri, 22 decembrie 2010

Urmarirea tuturor oportunitatilor poate pune firma in genunchi

Am lucrat in vreo doua companii in care orice oportunitate era buna. Orice se publica pe SEAP, orice propunere venita de la orice partener, fie el serios sau aventurier, erau luate in considerare si urmarite pana in panzele albe.

Urmaream cu frenezie oportunitati in care nu aveam nicio sansa, pentru ca nu eram competitivi, pentru ca nu ne pricepeam si eram clar depasiti de concurenta.

Pentru a urmari aceste oportunitati ceream resurse de presales si consultanta, pe care le luam de la R&D, implementare si dezvoltare stopand proiecte strategice si intarziend implementari stabilite prin contract. Consumam bani pentru a pierde majoritatea oportunitatilor dupa care alergam. Oboseam si extenuam oameni de care compania avea nevoie sa fie odihniti. Ne taram lesinati de oboseala acasa lasand pe manine un follow up la oportunitate mai mica, dar pe care o puteam castiga. Amanam vizita la un client traditional, care cumpara de ani de zile de la noi, doar ca sa alergam dupa cai verzi pe pereti, pana cand clientii traditionali incepeau sa caute alternative si renuntau la noi. De la un punct incolo intelegeam ceea ce se intampla si incepeam sa luptam contra tendintei nebune de a vinde orice, oricui, oriunde si oricum.

Cand departamentul de vanzari nu poate renunta la oportunitatile care nu pot sau nu trebuie sa fie urmarite, sau cand nu are competenta sa se concentreze pe oportunitatile pe care le poate castiga, compania se indreapta spre dezastru: nu numai ca nu vinde destul, dar nici nu mai implementeaza destul, nu-si mai serveste bine clientii traditionali, nu mai inoveaza, angajatii se demoralizeaza si intreaga companie intra pe o spirala periculoasa care poate duce la faliment.

Astfel, abilitatea de a reununta, de a arunca oportunitati din pipeline este una dintre abilitatile cheie pe care un vanzator trebuie sa le aiba de dragul succesului sau si din necesitatea supravietuirii companiei.

luni, 20 decembrie 2010

Pregatirea e drumul catre succes

Maine plec din nou, pentru o ultima vizita de afaceri, intr-o tara unde trebuie sa reusesc.

In spatele meu e un rucsac care contine  mape frumos organizate cu documente pe care le voi prezenta interlocutorilor mei, pe langa laptop si caietul pentru notite.

Suntem la a doua intalnire. La prima intalnire am ascultat, am facut analiza nevoilor si le-am promis ca ma voi intoarce cu propuneri concrete. Asta am in mape: propuneri concrete.

Propunerile sunt rodul muncii unei mici echipe, care a generat propunerile, le-a scris, le-a tradus si le-a impachetat pentru fiecare interlocutor.

Mai multi oameni au muncit pentru ca eu sa am succes. Azi mi-am dedicat o ora verificarii fiecarei propuneri. Am gasit o greseala si am corectat-o, apoi am tiparit propunerea din nou, in 3 exemplare: 2 pentru interlocutori si una pentru mine.

Sunt atat de pregatit cat am reusit sa ma mobilizez. De luni va trebui sa impresionez. Trebuie sa ies din gloata celor care le cer intalniri si sa arat ca sunt profesionist, ca reprezentantul unei companii care stie ce face, ca unul care ii intelege si ii pasa de nevoile lor.

Imi garanteaza toate acestea succesul? Nu pentru fiecare intalnire. Chiar si asa voi mai fi refuzat, poate in mai mult de jumatate din cazuri. Dar sunt sigur ca asta e calea prin care sa castig destul de multe cat sa-mi acopar cheltuielile si sa fac si profit.

joi, 16 decembrie 2010

Intrebari pentru identificarea evenimentului determinant

Intrebarile de identificare a evenimentului determinant nu se pun in orice moment al analizei nevoilor, ci numai dupa ce a fost identificata etapa in care se afla potentialul clientului.

Potentialul client se poate afla intr-una din urmatoarele etape:

  1. Satisfactie - tocmai a cumparat din alta parte ceea ce vinzi tu si nu este interesat.
  2. Recunoastere - utilizeaza de ceva timp produsul/serviciul tau, ii recunoaste meritele si limitarile, intelege ca are nevoie de altceva, dar considera ca nu a venit inca vremea pentru schimbare. Clientii petrec cel mai mult timp in aceasta etapa.
  3. Decizie - prospectul a luat decizia sa schimbe.
  4. Criterii - prospectul isi formuleaza criteriile dupa care va cauta sa cumpere si va aprecia ofertele.
  5. Masurare - prospectul cuantifica criteriile in elemente masurabile.
  6. Investigare - prospectul sondeaza piata pentru oferte si formuleaza cereri de oferta.
  7. Selectie - prospectul analizeaza ofertele si decide castigatorul.
  8. Regret si incertitudine - o etapa scurta in care prospectul se indoieste ca a luat cea mai buna decizie si se mai poate razgandi.
Evenimentul determinant este necesar pentru ca prospectul sa treaca din starea "recunoastere" in "decizie". Daca ati stabilit ca prospectul intelege limitarile solutiei pe care o foloseste acum si avantajele achizitionarii unei solutii mai bune, este imperios necesar sa aflati daca evenimentul determinant a avut loc. Cum oamenii iau decizii emotionale pe care si le justifica ulterior logic, multe intrebari incearca sa identifice latura emotionala a deciziei.

Iata exemple de intrebari:
  1. Direct: Avand in vedere dificultatile despre care am discutat, ati luat decizia sa achizitionati o alta solutie? Dezavantaj: daca raspunsul este "nu si nici nu vom discuta despre asta pana la finalizarea contractului de leasing" atunci esti pus in situatia de a combate aceasta decizie.
  2. Indirect, sondand emotional:
    1. Poveste: Un client aflat in aceeasi situatie cu dvs., mi-a povestit ca era deranjat de defectiunile tot mai dese inregistrate de un utilaj chiar mai vechi decat al Dvs., dar nu si-a dat seama cat de mult pierde pana cand masinaria nu s-a oprit in mijlocul unei livari foarte urgente. Vi s-a intamplat ceva asemanator?
    2. Sentimente: Cand ati resimtit cel mai acut limitarile solutiei pe care o folositi acum? Ce ati simtit cand v-ati dat seama cat trebuie sa lucrati in plus?
  3. Indirect, sondand reactia altora: ati povestit ca problemele cauzate de limitarile pe care mi le-ati mentionat au fost discutate cu directorul general. A luat vreo decizie in aceasta privinta?
  4. Ce spune conducerea companiei despre problemele mentionate?

duminică, 12 decembrie 2010

Daca nu exista un evenimentul determinant , atunci nu vei vinde

Tintesti spre un potential client care se potriveste perfect criteriilor de marketing conform carora iti alegi clientii. Asa cum ai sperat, la prima intalnire intalnesti un manager care iti confirma deductia logica: chiar ar putea folosi produsul / serviciul tau!

Pe baza acestei confirmari, ii treci in pipeline si le aplici o probabilitate ridicata de reusita. Nu eziti sa prezinti aceasta oportunitate ca una "fierbinte".

Cu toate acestea vanzarea nu se intampla, iar prognoza ta de venit aluneca dintr-un trimestru intr-altul, in ciuda faptului ca le-ai putea fi de folos si a relatiei pe care o construiesti cu mai multi manageri si specialisti din cadrul companiei. Ce se intampla?

Se intampla ca nu ai verificat existenta evenimentului determinant. Oamenii si organizatiile traiesc mult timp cu produsele si serviciile de care nu sunt multumiti 100%, pe principiul "nu e perfect, dar inca merge si asa!".

Trecerea de la "merge si asa si il voi schimba candva", la "il schimb chiar maine", se bazeaza pe existenta unui eveniment determinant.

De exemplu, nu ne schimbam masina atunci cand am descoperit ca exista alternative mai bune si ca masina noastra nu este cea mai buna alegere, ci atunci cand costul reparatiilor devine prea mare, cand ne lasa in drum spre un eveniment important, cand vedem noua masina a vecinului nostru si ne umplem de ciuda etc.

In absenta unui eveniment determinant, cumparatorul nu cumpara inca.

Chestionarea prospectului cu privire la existenta evenimentului determinant este absolut necesara si trebuie neaparat inclusa in analiza nevoilor. Daca evenimentul determinant nu exista sau nu a avut loc, atunci vanzatorul poate incerca sa-l provoace prin intrebari bine alese, dar va reusi in mai putin de jumatate din cazuri.

Despre modul in care putem intreba pentru a afla daca evenimentul determinant a avut loc sa nu, vom discuta intr-o postare ulterioara.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Ce ar fi trebuit sa va intreb si nu v-am intrebat?


Oricat de bine te-ai pregati de acasa, inainte de intalnirea cu un potential client, tot iti va scapa ceva. Oricat de bine ai conduce interviul si tot iti va scapa ceva. Oricat de favorabil ti-ar fi prospectul si oricat de mult ar dori sa te ajute si tot s-ar putea sa-i scape o informatie care ti-ar fi utila.

Acestea sunt motivele pentru care atunci cand crezi ca ai pus toate intrebarile si ai aflat tot ceea ce era de aflat, trebuie sa pui aceasta intrebare de tip ”killer question”:

Ce ar fi trebuit sa va intreb si nu v-am intrebat?

Aceasta intrebare este deosebit de eficienta pentru ca:
  1. Il invita pe prospect sa-si reevalueze raspunsurile si sa caute informatia esentiala pe care nu ti-a comunicat-o. De obicei aceasta intrebare este urmata de un moment de reflectie din partea prospectului.
  2. Ii comunica prospectului ca il consideri important, ca parerile lui conteaza si te intereseaza, ca esti acolo ca sa-l ajuti sa-si rezolve problemele si nu ca sa-i iei banii, ca il respecti ca profesionist.
  3. Ii arata prospectului ca el controleaza situatia, pentru ca prospectii adora sa cumpere, dar urasc sa li se vanda.
Introduceti aceasta intrebare la finalul urmatoarei analize a nevoilor la client si scrieti-mi despre rezultate!

miercuri, 8 decembrie 2010

Pipl.com - unealta pentru vanzatori

Folosesc de ceva timp o unealta utila: www.pipl.com

Trebuie sa mergi la o intalnire, sau sa investighezi o persoana, un lead, un potential client sau un competitor. Azi trebuie sa-l cauti pe LinkedIn, FaceBook, MySpace si pe multe alte site-uri. Dupa aceea trebuie sa cauti persoana pe google.com si sa vezi daca a lasat urme in Web. Consuma timp si uneori este frustrant, nu-i asa?

Ei bine, pipl.com cauta peste tot, inclusiv pe google si images.google.com si iti aduce referirile cele mai importante intr-o singura fereastra, de la prima cautare!

Daca in fiecare zi faci, in medie, 4 cautari si cauti in 3 site-uri sociale diferite pentru fiecare si pe google.com pentru text si images.google.com pentru poze, asta inseamna 5 x 4 = 20 de cautari.

Cu pipl.com poti reduce la 4 cautari, adica poti elimina 15 cautari/zi, adica vreo 3.525/an la 235 zile lucratoare. Daca o cautare iti ia numai 10s, asta inseamna 35.525 s/an, adica 9,8 ore, adica un somn de weekend/an, sau cat va ia sa-mi cititi blogul tot anul.

duminică, 5 decembrie 2010

Cand nu stii pe ce cale sa o iei, atunci trebuie sa actionezi!

Esti in plina analiza a panului de afaceri pentru anul viitor. E si timpul, dar problema de anul acesta, ca si problema de anul trecut, este ca ai mai mult de o cale de urmat pentru dezvoltare.

Ai mai fost in aceasta situatie anul trecut, cand nu ai luat nicio decizie pana prin martie. In martie ai decis sa incerci ambele variante si ai alocat ceva bani pentru amandoua. Nu ai facut nimic concret pana prin vara, iar rezultatele au fost slabe de atunci. Iti dai seama ca micul tau test este un esec, pentru ca actiunea ta ezitanta este cel mai probabil vinovatul principal pentru esec. Cu alte cuvinte, sferturile de masura nu-ti permit sa tragi nicio concluze. Ti-ai dori sa fi luat o decizie si sa fi mers consecvent si cu toate fortele pe varianta aleasa.

Ti se pare familiara situatia? "Paralisys by analysis" este o boala moderna a managerilor si corporatiilor.

In afaceri, actiunea este intotdeauna superioara planificarii. Cand nu stii ce sa faci, alege una dintre optiuni, abordeaz-o cu toata hotararea, actioneaza ca si cand ar fi o hotarare definitiva si impuneti un interval de timp scurt, dupa care sa reanalizezi hotararea ta. Hai sa dam un exemplu:

Sa zicem ca vinzi echpamente pentru constructii civile si industriale. Reteaua de vanzari pe care o ai, ca si centrele de service sau partenerii de service acopera intreaga tara. Te gandesti sa te diversifici prin vanzarea de echipamente pentru agricultura, folosind aceeasi retea de vanzari si service, dar nu stii daca este o idee buna. Daca nu ma poti gasi niciun fel de date de piata pentru a-ti fundamenta decizia, cel mai bine ar fi sa pui la cale un test, selectand un numar limitat de regiuni in care sa introduci noile produse si sa vezi cum raspunde piata pentru 4 luni. Dupa 4 luni te vei opri si vei analiza rezultatele.

Ceea ce se va intampla dupa 4 luni, va fi ca din punctul in care ai ajuns lucrurile vor aparea altfel: vei fi discutat cu multi clienti potentiali; vei fi vandut ceva si vei avea deja date de la clienti cu privire la calitatea produselor; vei fi avut deja probleme de achizitie, livrare si service; te vei fi confruntat cu competitia etc. Din acest punct vei avea o perspectiva mult mai buna asupra oportunitatii de afaceri si vei putea lua decizia finala.

Natura ne furnizeaza multe modele: ursul de exemplu, cauta hrana facand incursiuni periodice in jurul teritoriului sau (the foraging theory). Sistemul ii permite sa riste putin, dar sa exploreze multiple optiuni de cautare a hranei. Este un mod de hranire de mare succes, fiind adoptat de numeroase animale.

Afacerile noi nu se descopera in biroul tau, ci in birourile potentialilor clienti, in piata, supermarket sau oriunde vinzi tu, fie si pe Internet!

vineri, 3 decembrie 2010

Cultura este totul in vanzarile internationale

Fotografia din imagine a socat multi oameni acum un an. Presedintele Americii l-a sarutat pe gura pe Regele Abdullah al Arabiei Saudite. Un an mai tarziu, Presedintele Barak Obama se inclina pana la pamant in fata aceluiasi rege, iar criticile nu mai conteneau.

In realitate, ambii presedinti nu au facut altceva decat sa se adapteze la cultura Regelui Abdullah.


Cel mai important factor in vanzarile internationale nu este politica. Cel mai important factor este cultura, adica setul de valori si atitudini pe care il impartasesc oamenii din tara careia vrei sa-i vinzi.

Distanta fata de putere, orientarea spre individualism sau colectivism, atitudinea fata de acumularea de valori materiale sau orientarea spre valori spirituale, toate sunt mai importante decat orientarea politica a partidelor la putere, apartenenta la un bloc economic sau militar etc.

Cultura este mai importanta, pentru ca dicteaza modul in care reactioneaza la propunerile tale oamenii cu care vorbesti.

Exemplele ajuta asa ca as lua drept obiect de studiu un popor apropiat de noi vecin, despre care am putea crede ca sunt asemanator cu noi: sarbii.

Sarbii nu sunt darji si plini de caracter - asta e o stereotipie. Cultura dominanta a sarbilor este o cultura a onoarei, specifica oamenilor de la munte, similara cu cultura maramuresenilor nostri. Sarbii sunt mai nationalisti decat noi, sunt mai incapatanati si mai respectuosi fata de autoritate decat noi.

In Serbia este bine sa contactezi mai intai capul organizatiei, chiar daca ai nevoie sa lucrezi la nivel mediu, pentru ca subordonatii vor fi mai atenti decat in Romania la semnalele care vin de la varful organizatiei. Este bine sa arati respect fata de Serbia si istoria lor, si sa vorbesti despre prietenia care ii leaga pe romani de sarbi. Sunt foarte sensibili la sintagma noastra „singurii prieteni ai romanilor sunt sarbii si Marea Neagra”.

Sarbii sunt ambitiosi, dar au un complex de inferioritate fata de vestici (ca si noi dealtfel). Cu toate acestea, daca subliniezi prea mult faptul ca noi suntem membri UE si ei nu, se vor simti jigniti si chiar iti vor spune ca ei ar fi trebuit sa fie primii care intra in UE, dupa nivelul de dezvoltare economica si libertate personala pe care il aveau in 1990.

Sarbii se simt legati de alte popoare slave si de alte natiuni ortodoxe, asa incat sublinierea afinitatii noastre fata de slavi (18% cuvinte slave in limba romana) si asocierea la marea familie a crestinilor ortodocsi (nu foarte importanta pentru romani, zero importanta pentru mine) sunt de subliniat in relatia cu ei.

Sarbii sunt sensbili la tratamentul pe care li-l acorzi: daca ii tratezi cu eleganta se vor simti onorati si vor raspunde in acelasi fel.

Cum vin dintr-o cultura a onoarei, este bine sa subliniezi ca te bazezi pe cuvantul lor si sa le reamintesti periodic ceea ce au promis, increderea ta in onoarea lor s.a.m.d.

De asemenea, este de preferat sa nu joci fotbal cu ei, pentru ca o sa iei bataie rau, ca in ultimele noastre intalniri cu ei. Asta a fost o gluma. Sau nu!

joi, 2 decembrie 2010

Statul ca opresor: cazul Amazon ingenuncheat de senatorul Liebermann

Iata un scenariu obisnuit pentru stanga: o corporatie devenita mai puternica decat statul "aresteaza" institutiile statului si restrange libertatile civile ale cetatenilor, pana cand un erou reuseste sa invinga corporatia cea rea. De la "Robocop", bestselleruri internationale si la discursurile stangii, scenariul a infierbantat cetatenii si i-a distras de la adevarata amenintare: statul insasi!

Daca nu prea avem exemple publice ale scenariului Robocop, avem prea multe situatii inverse, in care statul isi pune piciorul pe gatul corporatiilor si al cetatenilor deopotriva.

O corporatie, indiferent cat de puternica si bogata, nu se poate pune cu statul, pentru ca acesta din urma are la indemana politie, armata, curti de justitie, inspectori fiscali, inspectori de sanatate publica etc si va ingenunchea cu usurinta orice magnat. O dovada sunt cazurile Yukos, Microsoft si recentul caz Amazon.

Afacerea Amazon este sa ofere infrastructura IT pentru companii din intreaga lume. Ca gazduiesti bazele de date ale unei companii de retail, sau site-ul Wikileaks, nu ar trebui sa fie nicio diferenta pentru Amazon si nici nu ar fi, daca nu ar interveni reprezentantii statului.

Senatorul Liebermann, a chemat la boicotul Amazon, in special in operatiunea privind vanzarea online de carti si alte produse, ca pedeapsa pentru gazduirea Wikileaks, site-ul care publica documente secrete obtinute de la guverne si corporatii. Pe langa cererea directa si publica adresata Amazon de a refuza continuarea serviciului pentru Wikileaks, senatorul trebuie sa fi facut si alte presiuni.

Ca urmare a amenintarilor directe ale unui reprezentant al statului, gigantul american a ales sa-si incalce contractul cu Wikileaks, ceea ce arata cat de puternic si abuziv poate actiona statul atunci cand doreste.

In ce priveste Wikileaks, eu cred ca e treaba statului sa-si pazeasca documentele si, mai ales, sa nu incalce legea, nu a organizatiilor civice si media de a proteja secretele (uneori murdare) ale statului.

Actiunea Wikileaks ridica aspecte delicate de moralitate, care pot fi discutate, dar actiunea senatorului Liebermann este clara: un abuz de putere incalificabil. Cred ca batranul inchizitor ar trebui sa demisioneze sau sa fie pus in discutia Senatului American. Corb la corb nu scoate ochii, insa.

O indicatie asupra faptului ca statul va castiga batalia cu Wikileaks este plasarea fondatorului site-ului Assange, pe lista celor mai cautati criminali de catre Interpol, desi acesta este doar acuzat de infractiuni sexuale in Suedia. Mai mult, acuzatiile din Suedia sunt suspecte, in conditiile in care avocatul lui Assage arata ca procurorii nu au respectat legea in ce priveste probarea acuzatiilor.

Assage pare sa se lupte cu toate statele lumii, care nu accepta ca un om, un site, o companie sau fundatie sa le umble printre rufele murdare.